Author: Gabriela Cristina Arghir

Despre Teoria motivatiei

by Gabriela Cristina Arghir

Teoria autodeterminarii (Self Determination Theory) sau teoria motivatiei a fost elaborata de Edward Deci și Richard Ryan. Ei au observat efecte motivatiei intrinseci si extrinseci asupra comportamentului uman.

Conform acestei teorii exista trei nevoi principale care trebuie satisfacute pentru a fi sanatosi si impliniti: nevoia de autonomie / control, de relationare / conectare si nevoia de competenta.

Asa cum avem nevoie de hrana, apa si oxigen pentru a supravietui, asa avem nevoie de implinirea acestor trei nevoi fundamentale pentru a ne dezvolta armonios.

Aceasta teorie a fost aplicata in diferite studii asupra sanatatii, relatiilor, parentalitatii, sportului, ecologiei etc si ne arata ca fiinta umana este orientata natural spre crestere și dezvoltare, atat din perspectiva individuala cat și sociala.

Desi aceste trei nevoi sunt innascute, ele pot evolua intr-un context social favorabil. Exista o tendinta innascuta a omului de relationare, de a-si arata competenta pentru a se dezvolta si a se integra din punct de vedere social.

Dependenta

by Gabriela Cristina Arghir

Cand in interiorul fiintei exista senzația de gol sau sentimentul de a fi incomplet, necorespunzator, impropriu, omul va incerca sa umple acel ceva cu orice ii va aduce putina placere sau alinare. Persoanelor dependente le vine greu sa tolereze frustrarile, singuratatea, durerea, lipsurile, neputinta.

Cel mai probabil dependenta isi are radacinile intr-o copilărie in care au existat abuzuri, traume, vinovatie, rusine, frica, nesiguranta. Pentru a evita durerea, dependenta a devenit unul dintre cele mai uzuale mecanisme de aparare prin care se face fata realitatii. Dar evitarea repetata are un pret si ofera doar o satisfactie temporara.

Vindecarea incepe in acel moment in care te-ai hotarat sa renunti la autoamagire / iluzie si sa lasi loc in viata ta adevarului si constientei.

Autodisciplina și stima de sine

by Gabriela Cristina Arghir

Am observat de-a lungul timpului o corelatie intre autodisciplina și stima de sine. O stima de
sine ridicata arata capacitatea de iubire de sine, nu intr-un sens patologic/ narcisist/ egoist, ci
intr-un mod responsabil si cuprinzator.

Autodisciplina inseamna inainte de toate sa ai grija cu adevarat de propria persoana pe toate
palierele importante ale vietii: sanatate, educatie, familie dar si sa stii sa-ti oferi relaxare,
bucurii, intimitate.

Cand toti ceilalti poarta o vina sau alta si ne simtim victime, suntem parasiti de harul puterii
interioare. Autodisciplina inseamnă sa fii asumat, responsabil, inseamna sa tii puterea la tine si
sa faci uz de ea intr-un mod constructiv.

Sanatatea emotionala a copilului tau

by Gabriela Cristina Arghir

Cel mai maret dar pe care il aducem in vietile noastre si care va dainui în urma noastra, nu are legatura cu un obiect sau altul și nici macar cu o opera sau cu o idee, oricat de geniala ar fi.

Acest mare dar al vietii sunt copiii și nepotii noștri care la randul lor duc mai departe misteriosul dar al vietii cu tot ceea ce implica el. Aceasta mostenire fabuloasa nu cuprinde doar partea genetica. Parintii și bunicii dau mai departe copiilor și nepotilor un pachet complex de valori, trairi, emoții, sentimente și traume care vor ampenta copilul într-un mod unic.

Este stiut ca sanatatea emotionala și mentala a unui copil are legătura cu părintii sai și cu familia extinsa, cu mediul in care acesta traieste și se dezvolta, tocmai de aceea este de dorit sa lucram la propria vindecare pentru ca darurile oferite copiilor nostri sa fie cat mai curate. Propria viziune despre viața, oricat de cuprinzatoare sau corecta am considera-o nu înseamna ca este cea mai potrivita pentru a o da mai departe. Ce putem face este sa fim prezenti, ponderati, disponibili și toleranti in a le incuraja propriul zbor.

Cel mai pretios lucru este sa le oferim timp și atentie copiilor noștri. Calitatea si durata timpului pe care adultii îl petrec cu cei mici, le indica acestora gradul în care sunt valorosi pentru cei mari. Sentimentul aprecierii parintilor, al iubirii acestora, reprezinta un aspect esential pentru sanatatea psihologica a copilului. Sentimentul de apreciere confera siguranta si este o baza a sanatatii mintale a viitorului adult.

Cand copiii nu se simt suficient de valorizati sau cand timpul alocat lor este insuficient, lipsit de calitate, vor percepe in special nesiguranta si pericolele existente în lume, viitorul nu va parea atractiv. Cand lumea e perceputa ca periculoasa, sentimentul de consumare al satisfactiilor devine iminent, placerea de moment nu poate fi amanata.

Inchei cu inspiratul poem despre copii al lui Khalil Gibran.

„Iar o femeie care purta un prunc in brațe spuse: Vorbeste-ne despre copii!

Si el glasui:

Copiii vostri nu sunt copiii vostri.
Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.
Puteti sa le dati dragostea voastra, nu sunt si gandurile voastre,
Fiindca ei au gandurile lor.
Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine,
pe care voi n-o puteti vizita nici chiar in vis.
Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.
Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta
si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-i sa poata zbura iute si departe.
Si puterea voastra, prin mana Arcasului,sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare,
tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”

* Fragment din „Profetul” de Khalil Gibran „Despre copii”

Traducerere de Poet și Traducator Radu Carneci

Terapia prin hipnoza

by Gabriela Cristina Arghir

Pentru a intelege mai bine cum funcționeaza terapia prin hipnoza, sa facem o mica incursiune in meandrele psihicului uman! Din cele mai vechi timpuri oamenii au cautat sa inteleaga mintea si mecanismele ei implicite. Modelul cel mai cunoscut și mai acceptat cuprinde trei aspecte: constientul, subconstientul sau preconstientul si inconstientul.

Psihologul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, a impărțit mintea in sistem 1 si sistem 2, primul coreland cu mintea inconstienta si cel de-al doilea cu mintea constienta. Constientul sau sistemul 2 este partea rationala, analitica și logica a mintii, aflat in legatura cu decizia, efortul, vigilenta, regulile, controlul, refectia si flexibilitatea.

Inconstientul sau sistemul 1 functioneaza ca o memorie in care sunt inregistrate și stocate in pemanenta toate informatiile din exterior și din interior: senzatiile, emotiile, gândurile. El este in relatie cu intuitia, perceptia, rapiditatea, actiunea automata, stimulii, lipsa efortului, asociativitatea.

Hipnoterapia se folosește de aspecte care au legatura atat cu mintea constienta cat si cu mintea inconștienta, cum ar fi respiratia, senzatiile din corp, pentru a migra din zona constienta in cea inconstienta, plantand si ingrijind „semintele„ dorite si indepartand „buruienile„. Cu cat starea de relaxare este mai profunda, cu atat mai sanatoase si viguroase vor fi noile plante.

Starea de transa sau de relaxare profunda este o stare perfect naturala, pe care o cunoastem cu totii, de aceea nu are de ce sa ne sperie sau sa ne ingrijoreze. Putem fi in transa atunci cand citim o carte interesanta sau cand urmarim un film si ne identificam cu un personaj, atunci cand plutim pe ariile preferate sau la granita dintre somn si realitate.

Pentru o intelegere mai clara, creierul functioneaza precum o antena generand si/sau captand o anumita electricitate. Curentul electric generat in urma activitatii neuronale are anumite frecvente cerebrale care sunt in stransa legatura cu starea de spirit, cu gandurile si emotiile si se masoara in Hertzi.

Astfel, constientul poate fi corelat cu undele beta, cand atentia este orientata spre actiuni exterioare. Undele beta sunt cuprinse intre 13 si 30 de Hertzi, avand o frecventa mult crescuta in cazul starilor de stres, anxietate sau frica.

Atunci cand in creier isi fac aparitia undele alfa, atentia putand fi indreptata atat in interior cat si in exterior, se ating frecvente cuprinse intre 7 si 13 Hertzi, asociate linistii, calmului, echilibrului, concentrarii si vindecarii. Starea alfa face legatura dintre sistem 1 si sistem 2.

Undele theta sunt caracteristice starilor de pace si armonie, avand gama frecventelor intre 3 si 7 Hertzi. Acestea sunt undele care produc schimbari profunde la nivelul mintii inconstiente, aducand creativitate, alinare, vindecare, reusita. Exista si alte tipuri de unde cerebrale cum ar fi undele delta sau gama.

In timpul procesului de hipnoterapie, psihoterapeutul va urmari sa faciliteze accesul clientului catre frecventele alfa, theta si implicit catre mintea sa inconstienta, rezervor al resurselor sale interioare, conducandu-l pe drumul vindecarii si echilibrului.

A evita sau a confrunta

by Gabriela Cristina Arghir
Unul dintre modurile în care facem față realitații, provocărilor de zi cu zi, este acela de a evita confruntarea dintre sine și probleme. Această tendință repetată de a evita suferința este o bază a nefericirii și chiar a bolii psihice de aceea nu e de mirare că mulți dintre semenii noștri au o sănătate mentală șubredă.
Pentru evitarea suferinței găsim diferite mecanisme de apărare, ne refugiem în obiceiuri distructive sau în adicții dar de multe ori substitutul ajunge să fie mai dureros decât suferința de care fugim.
Cum să facem față durerilor inerente ale vieții într-un alt mod decât fugind de ele?
Primul și 𝐜𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐚𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭 este acela de a deveni conștient de problemă, de obiceiul de a evita care s-a înrădăcinat în mintea noastră. După conștientizare urmează acceptarea situației cu tot ceea ce ea implică: responsabilizare, 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, sfărâmarea iluziilor.
Sunt voci care consideră că este suficientă doar conștientizarea problemei pentru rezolvarea ei. Dar conștientizarea este primul pas al călătoriei care se poate dovedi fascinantă și plină de provocări, o călătorie tot mai conștientă către cunoașterea de sine cu toate misterele ei.
Dacă aceste lucruri au sens și rezonează în ființa ta dacă s-a trezit în tine 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 și progres îți doresc să folosești fiecare clipă în beneficiul creșterii tale personale. Dacă ai nevoie de un ghid în acest labirint al căutării și vindecării interioare, dă-mi de știre și te voi însoți cu responsabilitate și prețuire.

Sistemul Huna si Constiinta umana

by Gabriela Cristina Arghir

Una dintre cele mai fascinante traditii spirituale ale omenirii isi are radacinile in Hawaii. Este vorba despre sistemul Huna.
Aceasta filozofie afirma ca fiecare fiinta umana manifesta constiinta propriului sine pe trei niveluri: subconstient, constient si supraconstient, toate reprezentand aspectele unui intreg. O descriere succinta a acestora suna astfel:

Subconstientul este un aspect din totalitatea mintii, cu functii clar delimitate, functia sa primara fiind memoria. Este sursa emotiilor si a sentimentelor, a deprinderilor si comportamentelor, controleaza procese fiziologice complexe, indeplineste comenzi si gandeste logic. Subconstientul comunica cu noi prin simboluri, vise, imaginatie, sentimente, senzatii si rostiri spontane, directia sa principala fiind aceea de crestere.

Constientul este centrul constiintei de sine conferind simtul identitatii personale (valabil si in cazul subconstientului). Atributele principale ale acestuia sunt reprezentate de puterea vointei, de capacitatea constienta de a-ti directiona atentia si constienta, de nevoia de implinire, de a oferi directie si scop si nu in ultimul rand, acela de a ghida subconstientul.

Supraconstientul mai este denumit si Sinele-Sursa sau Sinele Superior. Este sursa vietii, scopul si expresia sa, Divinitatea interioara, cel care ghideaza si inspira. Bucuria calma, senzatia profunda de bine, pacea interioara sunt apanajele mintii supraconstiente.

Pentru ca omul sa fie implinit, sanatos si fericit aceste trei instante trebuie sa fie in armonie, lucrand ca o echipa pentru fiinta in cauza. Atunci cand intre acestea exista conflicte, dezordine, dezechilibre, rezultatul poate fi o boala somatica sau psihica, conditii familiale si sociale perturbatoare, dizarmonioase sau chiar distrugatoare.

Despre constiinta umana in viziunea unor psihoterapeuti celebri

by Gabriela Cristina Arghir

Cuvantul constiinta deriva din termenul latin con scientia care inseamna cunoastere. Wikipedia explica constiinta ca “sentimentul intelegerii existentei personale si a integrarii ei in univers”, “forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective”, iar din punct de vedere psihologic, ca un “fenomen complex prin intermediul caruia se reflecta Eu-l sau constiinta Sinelui”, un “mijloc de a cunoastere a lumii interioare si exterioare”.

Fiecare persoana este unica, manifestand o combinatie proprie de particularitati, talente si abilitati, posibilitatea autodefinirii in raport cu ceilalti, precum si o Constiinta a Sinelui.

Sigmund Freud,  celebrul neuropsihiatru austriac si fondator al scolii de psihanaliza, a impartit personalitatea umana in : id, ego si superego.
In viziunea sa, id reprezinta partea primitiva a mintii condusa de insticte si necesitati biologice, izvorul conflictelor ascunse si nerezolvate, depozitarul tendintelor instinctive, fiind o parte a personalitatii care ne ajuta sa traim si sa ne satisfacem nevoile fiziologice.
Freud considera ca ego-ul este constiinta de sine, partea rationala si totodata nucleul personalitatii, cel care asigura echilibrul intre instinctele primare si normele educative.
Superego-ul sau supraeul reprezinta ghidul moral, expresia existentei individului in mediul social, acea parte care ne spune daca actionam bine sau rau.
Cea mai mare descoperire a lui Sigmud Freud este insa inconstientul, instanta a sistemului psihic ce nu intra in sfera constientului. In “Psihologia vietii cotidiene”, el afirma: “Inconstientul este asemanator cu un cerc mare care include constiinta ca pe un cerc mai mic….este psihicul insusi in realitatea esentiala…”

Carl Gustav Jung, psihiatru si psiholog de origine elvetiana, fondator al psihologiei analitice, structureaza psihicul uman in: inconstientul colectiv, inconstientul personal si constiinta.

El a vorbit pentru prima data de inconstientul colectiv, matricea dupa care se formeaza inconstientul personal si constiinta. Acesta este un al doilea sistem psihic al omului, care spre deosebire de constiinta are un caracter impersonal si are la baza forme preexistente, numite de el arthetipuri (predispozitii innascute si ereditare). Jung considera ca “mintea este ancorata in inconstientul colectiv precum un copac este inradacinat in pamant”.

Jung este cel care a dezvoltat conceptele de anima si animus pentru a descrie principiul feminin (din inconstientul masculin) si pe cel masculin (din inconstientul feminin), afirmand ca cele doua instante actioneaza ca niste ghizi ai inconstientului.

Inconstientul personal contine imagini mentale mai mult sau mai putin constientizate, complexe, tipare comportamentale dupa care ne ghidam. “Cand suntem in stare sa ne vedem propria umbra si sa suportam cunoasterea ei, abia atunci am rezolvat o mica parte a sarcinii: am suprimat cel putin inconstientul personal.”

Constiinta personala, se constituie in decursul vietii si cuprinde perceptiile, sentimentele, gandurile si amintirile constiente ale individului.

Eric Berne, medic canadian si psihoterapeut celebru, a dezvoltat la jumatatea secolului trecut, metoda de psihoterapie numita analiza tranzactionala. Acesta a identificat trei tipare individuale ale personalitatii:Parintele, Adultul si Copilul.
In starea de Parinte individul se comporta, simte, gandeste si actioneaza ca unul dintre parintii sai din vremea cand era copil. Aici sunt incluse regulile, interdictiile, modelele comportamentale, judecatile de valoare. Aceasta stare a Eului se formeaza din ceea ce observam si poate avea doua forme: Parintele protector care ofera mangaiere, sfaturi, ajutor, securitate, incredere si Parintele normativ care stabileste norme si limite, cenzureaza, disciplineaza si critica.
Fiecare fiinta are in interiorul sau o fetita sau un baietel care simte, gandeste, vorbeste si se comporta ca la o anumita varsta a copilariei. Aceasta este starea eului numita Copilul si se constituie din ceea ce simtim in primii cinci ani de viata. Aici se disting doua substari: Copilul adaptat si Copilul spontan.
Starea de Adult apare atunci cand se evalueaza cu obiectivitate mediul, cand se calculeaza posibilitatile, cand se iau decizii rationale. Adultul se formeaza din ceea ce invatam, atitudinile care ii corespund sunt: privirea directa, gesturile naturale, siguranta, linistea interioara etc.

Fiecare fiinta umana manifesta alternativ cele trei stari ale Eului, avand preferinte pentru una sau alta dintre aceste stari.

Frederick Salmon Perls a fost fondatorul terapiei psiho-corporale Gestalt. Elementele principale ale acestei forme de terapie au in vedere constiinta intregii fiinte, furnizarea de feedback-uri persoanei in cauza, trairea prezentului si nonjudecarea.

Psihoterapia Gestalt acorda o importanta crescuta calitatii relatiei terapeutice, atitudinea si comportamentul terapeutului fiind mai importante decat tehnicile folosite.

Milton Erickson, doctor in medicina si psihologie, recunoscut ca o autoritate mondiala in hipnoterapie si psihoterapie strategica de scurta durata, este considerat un maestru al interventiilor psihoterapeutice.

Erickson a oferit noi perspective acceptiunii de inconstient in relatie cu transa hipnotica. El afirma ca inconstientul este o sursa inepuizabila de resurse, ca acolo se afla solutiile problemelor, afectiunilor, nelinistilor umane. In terapia ericksoniana se face apel atat la instanta constientului cat si la cea a inconstientului care va prelua gasirea de solutii prin accesarea resurselor personale ale individului.

Pe parcursul terapiei, vocea psihoterapeutului devine o resursa pentru client, asemenea vocii cuiva drag, devine un susur monoton, familiar si securizant…