Terapia prin hipnoza

Pentru a intelege mai bine cum funcționeaza terapia prin hipnoza, sa facem o mica incursiune in meandrele psihicului uman! Din cele mai vechi timpuri oamenii au cautat sa inteleaga mintea si mecanismele ei implicite. Modelul cel mai cunoscut și mai acceptat cuprinde trei aspecte: constientul, subconstientul sau preconstientul si inconstientul.

Psihologul Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel, a impărțit mintea in sistem 1 si sistem 2, primul coreland cu mintea inconstienta si cel de-al doilea cu mintea constienta. Constientul sau sistemul 2 este partea rationala, analitica și logica a mintii, aflat in legatura cu decizia, efortul, vigilenta, regulile, controlul, refectia si flexibilitatea.

Inconstientul sau sistemul 1 functioneaza ca o memorie in care sunt inregistrate și stocate in pemanenta toate informatiile din exterior și din interior: senzatiile, emotiile, gândurile. El este in relatie cu intuitia, perceptia, rapiditatea, actiunea automata, stimulii, lipsa efortului, asociativitatea.

Hipnoterapia se folosește de aspecte care au legatura atat cu mintea constienta cat si cu mintea inconștienta, cum ar fi respiratia, senzatiile din corp, pentru a migra din zona constienta in cea inconstienta, plantand si ingrijind „semintele„ dorite si indepartand „buruienile„. Cu cat starea de relaxare este mai profunda, cu atat mai sanatoase si viguroase vor fi noile plante.

Starea de transa sau de relaxare profunda este o stare perfect naturala, pe care o cunoastem cu totii, de aceea nu are de ce sa ne sperie sau sa ne ingrijoreze. Putem fi in transa atunci cand citim o carte interesanta sau cand urmarim un film si ne identificam cu un personaj, atunci cand plutim pe ariile preferate sau la granita dintre somn si realitate.

Pentru o intelegere mai clara, creierul functioneaza precum o antena generand si/sau captand o anumita electricitate. Curentul electric generat in urma activitatii neuronale are anumite frecvente cerebrale care sunt in stransa legatura cu starea de spirit, cu gandurile si emotiile si se masoara in Hertzi.

Astfel, constientul poate fi corelat cu undele beta, cand atentia este orientata spre actiuni exterioare. Undele beta sunt cuprinse intre 13 si 30 de Hertzi, avand o frecventa mult crescuta in cazul starilor de stres, anxietate sau frica.

Atunci cand in creier isi fac aparitia undele alfa, atentia putand fi indreptata atat in interior cat si in exterior, se ating frecvente cuprinse intre 7 si 13 Hertzi, asociate linistii, calmului, echilibrului, concentrarii si vindecarii. Starea alfa face legatura dintre sistem 1 si sistem 2.

Undele theta sunt caracteristice starilor de pace si armonie, avand gama frecventelor intre 3 si 7 Hertzi. Acestea sunt undele care produc schimbari profunde la nivelul mintii inconstiente, aducand creativitate, alinare, vindecare, reusita. Exista si alte tipuri de unde cerebrale cum ar fi undele delta sau gama.

In timpul procesului de hipnoterapie, psihoterapeutul va urmari sa faciliteze accesul clientului catre frecventele alfa, theta si implicit catre mintea sa inconstienta, rezervor al resurselor sale interioare, conducandu-l pe drumul vindecarii si echilibrului.

Despre constiinta umana in viziunea unor psihoterapeuti celebri

Cuvantul constiinta deriva din termenul latin con scientia care inseamna cunoastere. Wikipedia explica constiinta ca “sentimentul intelegerii existentei personale si a integrarii ei in univers”, “forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective”, iar din punct de vedere psihologic, ca un “fenomen complex prin intermediul caruia se reflecta Eu-l sau constiinta Sinelui”, un “mijloc de a cunoastere a lumii interioare si exterioare”.

Fiecare persoana este unica, manifestand o combinatie proprie de particularitati, talente si abilitati, posibilitatea autodefinirii in raport cu ceilalti, precum si o Constiinta a Sinelui.

Sigmund Freud,  celebrul neuropsihiatru austriac si fondator al scolii de psihanaliza, a impartit personalitatea umana in : id, ego si superego.
In viziunea sa, id reprezinta partea primitiva a mintii condusa de insticte si necesitati biologice, izvorul conflictelor ascunse si nerezolvate, depozitarul tendintelor instinctive, fiind o parte a personalitatii care ne ajuta sa traim si sa ne satisfacem nevoile fiziologice.
Freud considera ca ego-ul este constiinta de sine, partea rationala si totodata nucleul personalitatii, cel care asigura echilibrul intre instinctele primare si normele educative.
Superego-ul sau supraeul reprezinta ghidul moral, expresia existentei individului in mediul social, acea parte care ne spune daca actionam bine sau rau.
Cea mai mare descoperire a lui Sigmud Freud este insa inconstientul, instanta a sistemului psihic ce nu intra in sfera constientului. In “Psihologia vietii cotidiene”, el afirma: “Inconstientul este asemanator cu un cerc mare care include constiinta ca pe un cerc mai mic….este psihicul insusi in realitatea esentiala…”

Carl Gustav Jung, psihiatru si psiholog de origine elvetiana, fondator al psihologiei analitice, structureaza psihicul uman in: inconstientul colectiv, inconstientul personal si constiinta.

El a vorbit pentru prima data de inconstientul colectiv, matricea dupa care se formeaza inconstientul personal si constiinta. Acesta este un al doilea sistem psihic al omului, care spre deosebire de constiinta are un caracter impersonal si are la baza forme preexistente, numite de el arthetipuri (predispozitii innascute si ereditare). Jung considera ca “mintea este ancorata in inconstientul colectiv precum un copac este inradacinat in pamant”.

Jung este cel care a dezvoltat conceptele de anima si animus pentru a descrie principiul feminin (din inconstientul masculin) si pe cel masculin (din inconstientul feminin), afirmand ca cele doua instante actioneaza ca niste ghizi ai inconstientului.

Inconstientul personal contine imagini mentale mai mult sau mai putin constientizate, complexe, tipare comportamentale dupa care ne ghidam. “Cand suntem in stare sa ne vedem propria umbra si sa suportam cunoasterea ei, abia atunci am rezolvat o mica parte a sarcinii: am suprimat cel putin inconstientul personal.”

Constiinta personala, se constituie in decursul vietii si cuprinde perceptiile, sentimentele, gandurile si amintirile constiente ale individului.

Eric Berne, medic canadian si psihoterapeut celebru, a dezvoltat la jumatatea secolului trecut, metoda de psihoterapie numita analiza tranzactionala. Acesta a identificat trei tipare individuale ale personalitatii:Parintele, Adultul si Copilul.
In starea de Parinte individul se comporta, simte, gandeste si actioneaza ca unul dintre parintii sai din vremea cand era copil. Aici sunt incluse regulile, interdictiile, modelele comportamentale, judecatile de valoare. Aceasta stare a Eului se formeaza din ceea ce observam si poate avea doua forme: Parintele protector care ofera mangaiere, sfaturi, ajutor, securitate, incredere si Parintele normativ care stabileste norme si limite, cenzureaza, disciplineaza si critica.
Fiecare fiinta are in interiorul sau o fetita sau un baietel care simte, gandeste, vorbeste si se comporta ca la o anumita varsta a copilariei. Aceasta este starea eului numita Copilul si se constituie din ceea ce simtim in primii cinci ani de viata. Aici se disting doua substari: Copilul adaptat si Copilul spontan.
Starea de Adult apare atunci cand se evalueaza cu obiectivitate mediul, cand se calculeaza posibilitatile, cand se iau decizii rationale. Adultul se formeaza din ceea ce invatam, atitudinile care ii corespund sunt: privirea directa, gesturile naturale, siguranta, linistea interioara etc.

Fiecare fiinta umana manifesta alternativ cele trei stari ale Eului, avand preferinte pentru una sau alta dintre aceste stari.

Frederick Salmon Perls a fost fondatorul terapiei psiho-corporale Gestalt. Elementele principale ale acestei forme de terapie au in vedere constiinta intregii fiinte, furnizarea de feedback-uri persoanei in cauza, trairea prezentului si nonjudecarea.

Psihoterapia Gestalt acorda o importanta crescuta calitatii relatiei terapeutice, atitudinea si comportamentul terapeutului fiind mai importante decat tehnicile folosite.

Milton Erickson, doctor in medicina si psihologie, recunoscut ca o autoritate mondiala in hipnoterapie si psihoterapie strategica de scurta durata, este considerat un maestru al interventiilor psihoterapeutice.

Erickson a oferit noi perspective acceptiunii de inconstient in relatie cu transa hipnotica. El afirma ca inconstientul este o sursa inepuizabila de resurse, ca acolo se afla solutiile problemelor, afectiunilor, nelinistilor umane. In terapia ericksoniana se face apel atat la instanta constientului cat si la cea a inconstientului care va prelua gasirea de solutii prin accesarea resurselor personale ale individului.

Pe parcursul terapiei, vocea psihoterapeutului devine o resursa pentru client, asemenea vocii cuiva drag, devine un susur monoton, familiar si securizant…